Dragi membrii ai familiei Gutmann!
Cu siguranţă că scrisoarea mea vine pe neaşteptate şi cine ştie unde credeaţi că sunt. Toţi, cum se numeşte, încă pe „lumea asta“ sau nu? Ce fericiţi şi de invidiat sunteţi, că nu vedeţi şi nu simţiţi această suferinţă şi culmea mizeriei! Vă doresc din toată inima să nu aveţi parte de aşa ceva toată viaţa. Dacă m-aţi putea ajuta cu ceva bani în vremurile acestea negre, v-aş fi foarte recunoscătoare! Chiar nu am pe nimeni de la care să implor ajutor. Am scris de câteva ori la Bucureşti, la cunoştinţe, şi strigătul meu după ajutor a rămas tot fără răspuns. Presupun că nu ajung scrisorile. Ce mai faceţi, dragii mei? Mă gândesc aşa de des la Voi, la scumpii de Ralph şi Piperl. Mai noi Vă visez, am venit iar la oră, era vară şi Ralph mi-a dat flori. Dacă ar fi asta realitatea!! Vă rog, dacă vreţi şi puteţi, ajutaţi-mă puţin. Oricât de trist şi lipsit de perspective ar fi prezentul, dar poate că viitorul ne va aduce o plăcută revedere şi vă voi putea înapoia totul cu mulţumiri. Îmi pare foarte rău că
înainte de a pleca am fost aşa de îngrozită şi nu am adus lucrurile la Voi. Aceste ordonanţe m-au intimidat atunci de tot. Vă rog, dragă doamnă Gutmann, fiţi drăguţă şi spuneţi-le doamnei Feld, fam. Schädel şi Stern de la fabrica de bere, poate ne pot ajuta şi ei cu ceva, sunt clienţi vechi de ani de zile. – Gândiţi-Vă! Nu găsim de mâncare, o pâine costă 500 de lei şi nu se găseşte. Un cartof 2 ruble şi aşa mai departe. Nu e o adevărată distrugere? Nu V-aş întrista cu suferinţele mele, dar în fapt nu am pe nimeni căruia să mă adresez. Să nu Vă supăraţi pe mine, chiar dacă aveţi şi Voi multe griji ale Voastre. Vă salut din inimă şi nu o uitaţi pe a Voastră, adesea cu gândul la voi,
Betty
Dragul, scumpul meu Ralph!
Mă gândesc aşa de des la tine şi la Piperl şi aş vrea aşa de mult să Vă văd! Dar la Rădăuţi sau altundeva, pentru că aici nu e frumos. Înveţi ceva şi cu cine? Să ţii minte tot ce te-am învăţat eu cu atâta osteneală, să păstrezi în căpşorul tău şi să înveţi mai departe dacă poţi. Nu trebuie să te culci pe o ureche, dragul meu! Te gândeşti uneori la mine? Nu mă pot abţine să nu plâng când mă vorbesc de Voi. Şi acum, îţi scriu cu lacrimi în ochi. Scrie-mi, m-aş bucura foarte, foarte mult. Vă îmbrăţişez în sufletul meu, pe Tine şi pe Piperl şi Vă trimit pupici din adâncul inimii
Betty
Stimate domnul doctor Gutmann!
Dacă vreţi să fiţi aşa de amabil, Vă rog să îi scrieţi Forei Sector, Calea Moşilor 365, să ne trimită neapărat nişte bani prin Sommer Wolf, str. Oituz nr. 2. Scrisorile nu ajung întotdeauna, eu scriu destul de des. Este o rudă, Rennberg din Rădăuţi. Vă rog, faceţi asta pentru mine, nu Vă voi uita niciodată. Multe mulţumiri şi salutări cordiale
Betty
D-lui
Dr.
Paul Guttmann
Radauti