ecle Duli
Frieda Weinbach
Moghilev 16/XII 1941
Dragă doamnă Frieda,
din vestea Dumneavostră către Hermine văd că aţi primit scrisoarea mea şi Vă mulţumesc din toată inima pentru disponibilitate. Din păcate, autorităţile nu par să poată face mult pentru noi, pentru că orice demers pentru întoarcere şi orice ajutor pentru noi par să fie imposibile în condiţiile date. M-a şi deprimat nespus şi mă simt aşa de umilit, că nu mi s-au scris măcar câteva rânduri. Am rugat să mi se răspundă, dacă are rost nutrim vreo speranţă. La depresia mea sufletească şi în această situaţie de nedescris pentru noi, o vorbă de consolare, un licăr de speranţă au mare importanţă. Mi-am dorit foarte mult să primesc un pachet cu alimente, nici nu am cerut altceva. Disperarea mea nu are margini, pe deasupra, bietul şi bătrânul meu tată este bolnav; nu Vă pot spune cât de mult sufăr din cauza asta, pentru că el este singurul meu sprijin. Bietul tata este foarte slăbit şi nu am nici o
posibilitate să îl îngrijesc. Criza de alimente avansează groaznic, nu poţi cumpăra nimic cu bani, adică chiar dacă ai în mână mulţi bani, nu găseşti nimic de cumpărat. Localnicii dau numai la schimb, cea mai mică monedă de schimb este o bucată de săpun. Din păcate, nu am deloc [săpun]. Un kg de zahăr costă 500 de lei, o pâine 400 de lei, trebuie să ai relaţii şi să aştepţi zile în şir până găseşti ceva de cumpărat la preţurile astea îngrozitoare. Dacă nu ni se aprobă curând întoarcerea, pierim de lipsuri, foame şi de dor. Să trăiesc şi într-un bordei, dar să pot fi acasă, asta e singura mea dorinţă. Suferim permanent şi îndurăm tot greul numai cu gândul la întoarcere. În fiecare zi regretăm că am plecat cu părinţii, ca draga noastră Thea. Am sperat că putem să ne facem o viaţă nouă şi să ducem un trai modest, dar aici e imposibil aşa ceva. Scumpă doamnă Frieda, repet rugăminţile din ultima mea scrisoare, autorizaţia de întoarcere şi alimentele. Cum vă merge tuturor, sunteţi sănătoşi, ce face Andi? Toată dragostea lui Ruzierl. Dumneavoastră Vă mulţumesc din adâncul inimii şi Vă rog din suflet să mă ajutaţi şi în continuare, cu prietenie şi recunoştinţă, al Dumneavoastră Marie Rudich