Dragii mei copii! Sper că aţi primit deja cele 2 cărţi poştale de la noi. Nu sunt în stare să descriu starea noastră, ne bucurăm doar că voi nu a trebuit să faceţi călătoria asta amară şi tristă cu noi, chiar dacă aţi rămas fără lucruri, mulţumiţi lui Dumnezeu de o mie de ori. Dori a aruncat lucrurile. A întâlnit-o aici pe Friedel. Suntem sănătoşi, slavă Domnului! În tot Sarogrodul nu e un closet, trebuie să mergi pe jos o jumătate de kilometru înapoi.
Noi, Isin, Latika, copilul şi eu, locuim separat la o creştină, avem o cămăruţă. Am cumpărat o sobiţă de tablă, gătim zuvyt într-o oală. E mare scumpete. Bătrânul a schimbat în Atachi cu 40 de lei rubla şi aici cumperi o pâine ca lutul cu 30 de ruble, un pahar cu lapte 2 ½ ruble, 40 dk. de unt 30 ruble, dacă dăm la schimb săpun […]. Bătrânii locuiesc cu Berta. Împreună suntem 10 persoane. Jumătate din lucruri au rămas în depozit. Deja Latika a vândut 3 taioare şi stofe. Cât om trăi aşa, [numai] Dumnezeu ştie.
Copilul e răcit, tuşeşte şi nu se găseşte nimic. Aici sunt aproape toţi Kimpolungerii şi Schauerii, Kreindler, Hardt, Bor. Martin a trimis deja de 3 ori bani părinţilor. Părinţii Erikăi Tanner au plecat azi acasă prin dr. Zimmer. Puteţi să Vă adresaţi chiriaşului nostru, să Vă trimită cele 2 pături roşii şi perne. Borcanul cu marmeladă l-am lăsat acasă, ca tot restul. Dacă am avea puţină [marmeladă] aici…, pentru că mâncăm pâine uscată cu ceai. Oamenii mor ca muştele.
Dr. Hammer a murit şi mulţi mulţi alţii de care nu pot scrie. Viaţa aici în sate este îngrozitoare, ai putea scrie cărţi. Mi s-a reglat stomacul de la mâncare, numai durerile de cap au revenit. Tacâmurile Latikai i le-am dat Olimpiei, dacă ai ocazia, scrie-i să ţi le trimită, are multe de la noi. Singura mea grijă e, când s-or termina banii şi eu mă simt a 5-a roată la căruţă. De ce nu m-am dus la Jalka?