Z. Besner Cti.
Marasesti 54
15./XII. 1941
Dragii mei!
Deja de 2 săptămâni nu am primit nici o veste. De ce? Suntem foarte îngrijoraţi. Până pe vapor am primit totul. Aproape că s-au terminat banii pentru că mai mare parte erau ai surorii lui mai mari, şi ea e acum cu noi aici. – A costat mai mult să rămânem decât am primit de la voi. – Unchiul Sigmund este sănătos cu întreaga familie, îi merge bine, are tot cam 146 [în greutate]. V-am scris deja de 3 ori, dar nu ştim dacă aţi primit. Cojocaru, se pare, cel care controlează autorizaţiile în Cţi., trebuie să vină aici cu autorizaţiile neridicate şi să scoată oamenii. Trebuie să vină şi un anume dr. Thaler de la comitetul evreiesc. Interesaţi-vă, poate e ceva adevărat din astea. Pentru că rubla trebuie răscumpărată, preţurile au crescut cu 100 – 200%. Vă puteţi imagina aşadar situaţia noastră. Ieri s-au dus cetăţeni americani la Cţi. Cei care s-au dus sunt chipurile cetăţeni americani. – Poate vă interesaţi la dentistul Paulei din Herrengasse. Poate poate să ne ajute furnizorul meu de peşte prin cumnatul său să ne revedem? – Atât. Sărutări [Semnătură]
Dragii mei. Este aproape imposibil să mai rămânem aici, nu se poate cumpăra nimic, cu toţi banii, oamenii nu vor să facă decât schimb. Nu mai avem nimic, cu ce să facem schimb? Dacă mai continuă aşa, murim de foame. Faceţi ce puteţi ca să ne revedem curând. Vă sărută Paula
Dragii mei,
am scris deja trei scrisori fără nici un răspuns, sunt foarte supărată pentru că circulă multe zvonuri, să dea Dumnezeu să nu fie adevărate! Confirm încă o dată [:] nu am primit cele 300 R şi 100 de la av. Schmelz, nici pachetul de la Klipp. Raşela e la pământ, vă rog să ne trimiteţi lei şi, dacă se poate, alimente, pentru că aici nu se găseşte nimic şi anume nişte zahăr, marmeladă, untură, zahăr, lumânări, săpun. E foamete foarte mare aici! Sperăm să rămânem aici dacă primim două autoriz., dar se vorbeşte că ne trimit mai departe, faceţi tot posibilul să ne salvaţi până nu e prea târziu. Te rog să îmi calculezi […], sunt 90 pentru că a trebuit să dau 10, precum şi costumul negru al Alei. Mult nu mai am din păcate de vândut pentru că, după cum ştiţi, călătorim cu puţine lucruri la noi. Aici nu se poate face nimic cu oamenii lui Nathan. Dar, în orice caz, există posibilităţi şi faceţi [tot] ce puteţi pentru că aici viaţa e imposibilă mai mult timp. Poate găseşte mama ghete de iarnă nr. 37 pentru mine pentru că nu am nimic. Ce se aude pe acasă? Toţi sunt sănătoşi?
Multe sărutări Tanja