14/XII
Dragă Luţă!
Dintre cele peste 600 de suflete din colonie suntem, spre marea noastră ruşine şi adânca noastră durere, singurii care până azi nu am primit veşti şi ajutor de la apropiaţii noştri. Am scris până m-au durut degetele la Bucureşti şi la Cernăuţi şi nimeni nu mişcă un deget pentru noi. Nici pe departe nu vreau să îţi fac un reproş din asta, dar nu-mi pot trece peste amărăciune când văd că în vremurile acestea teribile sunt abandonat complet. Şi ar fi chiar regretabil şi un mare păcat în acelaşi timp să ne lăsaţi pe mine şi pe familia mea să pierim în acest hal de mizerie. Sunt, ca şi înainte, ferm convins de prietenia şi de dragostea
Ta pentru noi şi te conjur în memoria de neuitat a scumpei Mia să încerci totul şi să ne scoţi din iadul acesta, dar foarte curând, înainte să fie prea târziu. Traiul zece într-o cămăruţă neîncălzită, întunecată, cu hrană din cea mai proastă, în condiţii complet neigienice înseamnă pentru noi moarte sigură şi rapidă. Cel mai mult suferă biata Margit. A slăbit 20kg şi a îmbătrânit cu tot atâţia ani. Nu avem nici cea mai mică ambiţie să fim [îngropaţi] în "sfinţitul" pământ ucrainean. Mâna mi-e prea slăbită ca să descriu starea noastră, nevoia noastră, suferinţa noastră, umilinţele noastre. Te rog mult să iei legătura cu o anume doamnă Glass, Baltinester
Gasse 16, o veche pacientă de-a ta. O să îţi dea informaţii foarte valoroase. Dacă ne poţi trimite ceva – neîndoielnic că vrei – Te va sfătui şi ajuta. Nevoia ia forme pe zi ce trece mai îngrozitoare. O pâine costă azi 600 de lei, pe ruble deja nu mai poţi să cumperi nimic. Oamenii vor numai haine, lenjerie, pantofi, săpun etc. dar de unde să le iei pe toate astea? Pe o pernă primeşti în cel mai bun caz o pâine, pentru o bucată de lemn de 25-30 kg trebuie să plăteşti 500 de lei. Lucrez la căile ferate şi primesc zilnic 1 kg de pâine la 5 ruble şi cu asta trebuie să trăim toţi 3. Dacă […] şi o ceapă
Herrn
Dr. L. Krasnoselsky
Cernauti
Str. Mircea Voda 19a
Nr. 19a