Scumpii mei! Nu se poate descrie existenţa noastră aici, e adâncă suferinţă şi din păcate ne aflăm şi noi în ea. – Mult nu se poate rezista aşa, deşi vrem să fim tari. Cele câteva rânduri de la Voi, dragii mei, ne-au luminat puţin sufletul, pentru că am plâns toţi zdravăn, până am stors şi ultime lacrimi. Scumpii mei, să mulţumiţi în fiecare minut bunului Dumnezeu că voi nu înduraţi asta şi să dea Dumnezeu să ne revedem în vremuri mai bune! – De la Bubi nu am primit nici
un fel de veste, ceea ce ne mâhneşte foarte tare. Toţi cei de la Cţi sunt aici, numai el nu. – Dragă Fanny, V-a dat dr. Schwitzer tacâmurile de argint de la mine? E târziu şi trebuie să dau scrisoarea, de aceea mă grăbesc, Vă sărut de mii de ori pe toţi, şi din partea mamei şi a Gustei
Dragă mătuşă, dragă unchiule, multe sărutări tuturor de la mine, Herbert.
Mi-e dor de Voi.