Scumpa mea doamnă Strusievici!
Sunt cu familia la Moghilău, Transnistria; săracă, fără mâncare, din păcate aşa am ajuns. Mâncarea este teribil de scumpă, 1 kg de făină de cucuruz este 250 de lei, 1 pâine 500 de lei, 1l de ulei 500 de lei ş.a.m.d. Zahăr nu se găseşte deloc. Puţinele haine şi rufe trebuie să le dăm la schimb pe mâncare. Suntem oameni pierduţi; ne agăţăm însă de toţi bunii noştri prieteni. Mi-aş dori să îmi trimiteţi alimente, numai prin marea protecţie a fabricii de bere a lui Rudich se poate trimite ceva. Scrisori, bani şi pachete. Familia Margoschez (Margoşeţ) este şi ea aici. – Nu vreau să spun ce alimente, sigur, toate cele care nu ocupă mult loc; în plus, alifie cu ihtiol, potasă, sare acidă, licorin , griş de grâu.
De cacao şi cafea nu avem nevoie, acestea sunt lux, ne-am dezobişnuit de ele, şi totuşi aş mânca o bucăţică de ciocolată; din păcate cu ce? pentru totdeauna. Dacă vreţi să ştiţi cum trăim toţi aici, să Vă povestească curierul, nici o limbă nu poate descrie [viaţa noastră], trebuie să vadă omul cu ochii lui. Mi-ar face plăcere să Vă scriu mai pe larg, dar nu vrea nimeni să ia scrisori. Poate ne vizitaţi personal. Scumpă, dragă doamnă, faceţi în aşa fel încât să stabiliţi o legătură pentru mine, ca să îmi trimiteţi ceva; dar dacă puteţi veni cândva toţi, m-aş bucura şi aţi avea de câştigat şi Dumneavoastră. – Cum Vă merge Dumneavoastră şi celor dragi? Salutări copiilor, salutări în special soţului şi blonduţului. Scrieţi-mi neapărat pe [adresa] Kreisberger, Moghilău, Transnistria post – restant. Vă sărut din toată inima, a Dumneavoastră devotată prietenă Kreisberger
Doamnă controlor Strusievici