Buliga Eugen
Deabea acuma am ocazia de-a vă trimite câteva rânduri de la mine. Îmi pare bine că dumneata stai în casa mea şi ai preluat-o cu toată averea pe care am lăsat-o în pprimire, în conştiinţă că am lăsat-o unui om de treabă. De la noi vă putem comunica că suntem oameni pierduţi şi trăim într-o mizerie de nedescris. Viaţa aici e f.[oarte] scumpă, o pâine costă 700 lei, 1 l.[itru] petrol 200, 1 kg zahar 500-700 şi nici asta nu poţi căpăta, cu mare greu capeţi o pâine pe care d-ta n-ai s-o poţi mânca atât e de amară, deaceea te implor d-le Buliga să-mi ajuţi; să-mi trimiţi pentru alimentele necesare etc. Cel puţin 10.000 de lei pe care dacă o să ne ajute D-zeu să venim acasă o să
ne socotim. Banii te rog să le predai d-lui avocat Twers care o să mi le trimeată cu vreo ocazie. Dealtfel v-aş ruga să-mi trimiteţi o pereche de pantaloni vechi întunecaţi cu dungă pe care le-am lăsat într-un dulap din dormitor sau din pod. Pentru impozite de clădire nu trebuie să plătiţi nimic fiindcă am un plus de impozit comercial peste 5.600 şi pentru restul, după ce aţi recompensat totul, să-l ţineţi la dispoziţia mea, după ce l-aţi ridicat. În pod am o ladă cu vase pe care v-aş ruga să nu le întrebuinţa-ţi, s-o lăsaţi închisă căci e a fiicei mele.
Vă mulţumesc din inimă ajutând unui nenorocit şi multe complimente la soţie şi copil. Vă salut.
Rosenthal