Djurin, 2/XII
Iubitul meu tată
În sfârşit un semn de viaţă, nu pot să-ţi descriu bucuria noastră, cred că poţi să-ţi închipui după şapte săptămâni o scrisoare. Precum văd ai primit numai cărţi poştale, iar noi ţi-am trimis mai multe scrisori. Cred că ştii că noi am plecat marţi seara din Rădăuţi şi am ajuns Joi înainte de masă la Ataki. Acolo am avut trăsuri la dispoziţie bineînţeles am plătit căte 1200 lei. Acolo am fost vre-o cinci zile. Da am uitat cum am ajuns Sorim ţi-a trimis o scrisoare prin un soldat şi a dat 250 lei, iar în scrisoare era scris să-i mai dai 250 lei când îţi va preda, însă precum văd nu ţi-a predat nimic. În vagon am fost 21 de persoane şi-am călătorit minunat, cel mai bine din toate transporturile. Acuma să-ţi descriu mai departe. La Ataki am locuit împreună cu familia Hoffenberg Rosenthal Adolf şi Schmerţer. Lângă noi era Nistrul, acolo ne spălam. După cinci zile ne-am luat patru familii şi ne-am îmbarcat pe o barcă spre Mogilov, acolo ne numiau transnistreni şi ni s-a spus că nu mai avem nici o legătură cu România, eram foarte nenorociţi închipuiţi că nu putem coresponda cu tine, însă slava Domnului se poate. Cum am ajuns la Mogilov l-am văzut pe Dl Ringhel, soţia lui e împuşcată, iar Bruno e plecat prin Bălţi. Fiind patru familii cu bagaj mult, ne-a luat la un lagăr unde în viaţa mea n-aş mai vrea să fiu. După o noapte de chin ne-a ajutat Dzeu şi am scăpat de acolo. La Mogilov am stat opt zile şi după aceea am plecat la Djurin cu maşină, ne-a costat câteva mii de persoană. Aici avem o odăiţă mică, ca şi odaia noastră mică din Dorneşti, unde suntem şapte persoane, adică Dna Kahen cu fiica şi noi. Cu toate suntem foarte mulţumiţi şi mă rog lui Dzeu să nu-mi meargă nici odată mai rău. Mama Jenica şi cu mine dormim pe un pat, adică făcut din o uşă însă e foarte bine, exact aşa doarme şi Sorim, adică şi mai bine, el doarme cu Nitsi pe două mese şi o scândură, da tot e mulţumit. Jenică e cuminte însă nu vrea să înţeleagă şi cere
ca să i se facă mâncare ca acasă. Eu mănânc ca un lup. Îţi aduci aminte cum Dutu îmi scria că-i foame, aşa e şi cu mine şi nu mă roagă nimeni să mănânc şi nici nu mai există o mâncare pe care să n-o mănânc. Aşi avea o rugăminte dacă se poate să-mi trimiţi o pereche de ghete sport ai mei, însă mi se pare că trebuie de bătut o talpă dacă găseşti acolo e foarte bine, dacă nu am eu o bucată de talpă de acasă şi o pereche de papuci de acasă căci mie cfv frig în picioare. Aici port o pereche de pantofi ai mamei căci sunt rupţi. Astăzi cred că ti-am scris o scrisoare detailată. Iosel şi Rubin sunt la Morava, 12 km de la noi. Am vorbit chiar cu un om de acolo care mi-a povestit că le merge foarte bine şi-au găsit chiar de lucru şi câştigă aşa că au ce mânca. Muii au noroc şi câştigă câte ceva. Sonin tot a avut noroc şi tot a câştigat puţin. Dna Glatter a nebunit şi i s-a făcut o injecţie, iar după câteva zile a murit.
Dragă tată ce bine ar fi dacă ai putea să ne scoţi de aici căci tu fiind singur, doar ai nevoie de familie. Acuma e ora şasă, adică e târziu; căci aici ne culcăm la ora opt cel târziu iar dimineaţa ne sculăm la ora nouă. Aici viaţa e cam scumpă, mai ales pentru noi căci pe noi ne costă 40 lei rubla, însă acuma am schimbat cu opt lei. Să vezi aici e un fel de bursă. Sunt foarte curioasă dacă ai ceti. Mă bucură foarte mult că lucrez în cancelarie ca să nu te plictiseşti atât. Ar fi foarte bine dacă te-ai pune în relaţie cu Dl Margules care e funcţionar la Rudich. El ar putea să te ajute cu ceva. Te rog încăodată să cauţi să-mi trimiţi ghetele mele de casă ai Jenica şi mamei căci ne e cam frig, mama mai poartă ghetele tale cele cu stofă. E ora 6 ½, Jenica doarme visând cine ştie ce palate, o doamnă care locuişte lângă noi povesteşte ce a lăsat acasă, mama e şi ea lângă sobă se încălzeşte, Nitşi şi sora ei stau lungite pe...