Adresa mea este Henig, Dentist al punctului dentar german Moghilău, Adolf Hitlerstr. 19.
Stimate domnule senator!
În sfârşit, am reuşit să Vă adresez Dumneavoastră, pe care Vă preţuiesc ca pe un tată, câteva rânduri printr-un domn de încredere şi să îmi spun suferinţa. Cum aţi auzit poate, am fost cerut înapoi din trenul cu lucruri, odată cu dr. Brecher, de către domnul primar Poliacu şi domnul şef de cabinet al prefectului ca dentist specialist. Autorizaţia mea a fost confirmată telefonic şi de guvernator. Cu toate acestea, când am ajuns acasă, am fost dus în noaptea de 14 octombrie de către comisarul Rotar însoţit de 2 miliţieni în mod nemaiauzit la gară, aşa că tot bagajul pentru mine şi familia mea a rămas în casă. Chiar şi alimentele, nimic din ce aveam nevoie pentru călătorie, a trebuit să las [totul] în urmă. Pe drum a trebuit să flămânzim şi biata mea fetiţă a murit de foame când am ajuns aici la Moghilău. Mulţi, mulţi oameni mor zilnic de foame. Dar am un pic de noroc, cu tot necazul. Am fost acceptat de Armata germană ca dentist. Sunt foarte mulţumiţi de prestaţia mea şi mă ajută cât pot. Am primit de la ei o locuinţă acceptabilă, primesc şi lemne şi ceva alimente. Numai că, stimate domnule senator, îmi lipsesc instrumentele tehnice şi operative, precum şi materialele pe care am fost silit de abordarea comisarului să le las în urmă, ca să nu mai spun că nu dispunem de o cămaşă de rezervă sau de lenjerie de pat, pantofi sau haine, căci puţinul pe care îl aveam, nişte bani şi câteva mărunţişuri, ne-au fost furate pe drum. Acum, prea stimate domnule senator, imaginaţi-Vă în ce stare disperată mă aflu! Din averea mea pentru care am muncit din greu şi m-am chinuit toată viaţa, am rămas cerşetor, în timp ce alţii au reuşit să-şi ia cu ei multe lucruri.
Mult stimate domnule senator! Acum vin cu o mare rugăminte. Am lăsat acasă într-un pachet şi anume, acest pachet este înfăşurat într-un covor românesc colorat, şi acolo mai sunt 2 saltele
şi lenjeria mea şi diverse alte lucruri şi un săculeţ cu tuburi de vipla, sunt dinţi încă neprelucraţi din metal alb. Pentru că aici nu sunt bani pentru dinţi şi nu se găseşte nici alt material, tuburile de vipla sunt vitale pentru mine. Pentru că acest metal nu este metal preţios, este permis să îl aduc aici. Vă rog din suflet să faceţi tot posibilul să luaţi Dumneavoastră acest săculeţ cu tuburile de vipla, şi dacă se poate, instrumentele tehnice mici şi cutiile cu dinţi albi de porţelan, pentru că am nevoie de ele exclusiv pentru Armata germană şi Armata română. Acum am fost autorizat şi dentist de garnizoană al Armatei române. Este foarte posibil să vină în curând un soldat german după aceste lucruri; dar dacă aveţi ocazia să-mi trimiteţi mai ales săculeţul cu tuburile de vipla, ar fi un mare ajutor pentru mine, dacă se poate şi ceva pentru plăgi. Vă cer scuze pentru îndrăzneală, dar nu-mi pot spune nimănui păsul decât Dumneavoastră. Cred că ne-a făcut rău numai domnul locotenent-colonel Urbanowicz, care mi-a luat casa acum ,pentru că respectivul domn locotenent-colonel s-a tocmit foarte mult timp să îi dăm casa la unpreţ mic. Când m-a văzut că plec cu bagajele acasă, s-a enervat foarte rău şi mi-a spus că nu o să rămân în R. pentru că vrea el casa. Aş fi dispus să îi las casa ieftin, dacă aş putea veni acasă. Cred că merit acest lucru pentru că şi domnul prefect este convins de cinstea şi buna mea credinţă. Am lucrat tiln pentru Armată, m-am pus la dispoziţia răniţilor şi, în plus, tatăl meu a servit ca neangajat în Armata română. Zilnic pleacă familii înapoi la Bucureşti, sunt chemate înapoi şi toţi colegii mei de breaslă au rămas la Cernăuţi. Vă mulţumesc anticipat, cu tot respectul al Dumneavoastră devotat Dr. P. Henig
Sărutări de mâini stimatei doamne
Te rog, trimite-mi prin poştă câteva rânduri. Mi-ar face o mare bucurie!
D-Lui Senator
Joaneti Samoil
Radauti