15/XII 1941
Scumpă Raşela!
Am primit, în sfârşit, prima veste după 2 luni lungi care ne par cât ani. Am primit cele 8 tablete şi şosetele de lână. Cum îmi scrie sora ta, nu a primit de la Tine nimic, nici un pachet. Ce puteam cumpăra până acum cu o gramadă de bani, nu mai putem cumpăra, pentru că ţăranii nu mai vor să vândă absolut nimic prin răscumpărare până la 25. d ., doar să facă schimb cu săpun, lumânări, chibrituri ş.a.m.d. De unde să luăm toate astea? Căutăm doar o soluţie să schimbăm ceva şi nu găsim. La viitor nici nu pot să mă gândesc, prezentul întunecă totul. Poate ne-ar putea ajuta domnul Hermann. V-a povestit ceva dl. Prosser? Vă rog, trimiteţi veşti curând. Şi sora ta aşteaptă ajutor sub formă de marmeladă, gem de prune, zahăr, ceai, orz perlat etc. O pâine costă peste 300 de lei. De Stiglitz nu ştim nimic. Spindlerii sunt şi ei aici. Transmiteţi-i lui Fritz adânci condoleanţe. Mii de sărutări tuturor, Sab
