Stimate domnule preşedinte!
Au trecut deja 2 luni de când eu şi soţia, mama în vârstă şi doi copii mici ne aflăm aici, alungaţi din casa noastră. Sunt sărăcit şi foamea ameninţă să ne ucidă pentru că tocmai a trebuit să dau hainele mele şi ale soţiei pe alimente. Domnule preşedinte, vă cunosc ca fiind un om milostiv şi drept şi de aceea vă descriu situaţia precară în care mă aflu. Nu pot să storc nici cât de o bucăţică de pâine pentru copii (de unt, lapte, nici vorbă!) pentru că aici totul e teribil de scump şi în curând nu se va mai putea obţine nimic cu bani.
Dacă aveţi vreo ocazia să ne trimiteţi puţin mălai sau alimente de orice fel, aţi face un mare bine în viaţă. Domnule preşedinte, Vă rog să îi daţi curierului cele câteva mii de lei în total 25 000, precum şi cele două paltoane, cele două costume, pantalonii albi şi două pălării, ca să am din nou ce îmbrăca şi restul lucrurilor, hainelor pe care le pot da la schimb pe alimente, ca să nu mor cu familia de foame. Păstraţi, vă rog, perdeaua şi draperia şi folosiţi-le sănătos, nu voi mai avea pretenţii la ele. Vă rog, domnule preşedinte, să nu mă uitaţi şi să aveţi milă de mine şi familia mea! Domnul Glückstern şi domnul Brucker
se află aici la Moghilău. Aveţi îndurare şi nu mă lăsaţi! Am rămas într-un costum zdrenţuit pentru că a trebuit să dau la schimb pe pâine aproape toate hainele şi toată lenjeria. Eu şi famila mea vă transmitem cele mai calde salutări
Leib Dawid
este de neatins
Onor Dnulin Presidente
Geosan
Radauti