Moghilău, 14.XII.941
Mult iubiţii mei, ieri a sosit Albert, ce bucurie! Mii de mulţumiri pentru toate. Ce păcat, că Bubi nu e aici. Îl aştept astăzi, poate mai vine înainte să plece Albert. Din data de 15.XI. am adunat corespondenţă pentru voi şi v-am trimis totul pe larg pe 10.XII. prin director. Sper că a predat totul. Teiti a plecat azi, dar nu a vrut să ia nimic. Cea mai mare bucurie a noastră este că voi toţi, în special copiii iubiţi, sunteţi sănătoşi. De la voi am primit până azi următoarele:
1. prin dir.: 20 de bancnote, 7 pachete Dorobanţi, un pachet Naţionale, 9 cutii de chibrituri, 15 decagr. de unt, o sticluţă Cardiazol, un Coramin, 25 buc. Piramidon.
2. prin colonelul Rosenthal: 20 de bancnote, 10 pachete Naţionale, 5 Testa, 5 Jawol şi 1 Cadusin.
3. prin curierul lui Bridik: 100 de bancnote
4. prin Albert: 50 bancnote şi 3 pachete (original). Un pachet cu medicamente precum şi 10 foi, 20 foi pentru Schlaimd nu ne-au parvenit.
Să nu daţi oricui bancnote şi cu atât mai puţin pachete, pentru că se sustrag multe lucruri din ele. Puteţi să dispuneţi de 300 de bancnote ale lui Adolf din Buc., căci o dispoziţie de aici nu prezintă încredere. Bubi trăieşte şi rămâne la Dziurin. Îl invidiez pentru asta, are un trai mai liniştit, mai ieftin şi mai comod. Că mai sunt aici se datorează faptului că intenţionez să ţin legătura cu voi. Bubi este de invidiat şi pentru faptul că nu trebuie să locuiască împreună cu sora noastră Salie şi nici nu trebuie să respire acelaşi aer. Este foarte trist că în situaţia în care ne aflăm cu toţii sunt nevoit să vă mai întristez şi cu asemenea poveşti murdare, dar pur şi simplu nu se mai poate! Salie este cea mai ordinară scorpie din câte s-au cunoscut pe lume. E o lepădătură a iadului şi a omenirii. Nu auzi de la ea decât blesteme şi reproşuri, că i-am mâncat tot, când de fapt contribui la toate cheltuielile şi costurile cu 33%. Săraca mamă bolnavă nu aude din gura ei decât reproşuri şi blesteme şi vă puteţi închipui indignarea bietei mele mame, dacă s-a jurat că nu o va ierta nici pe patul de moarte. Markus şi Salie au promis mai întâi, adică la plecarea din Rădăuţi, că îi vor lua pe Berta şi Josef la ei şi îi vor întreţine de acum încolo. Josef şi Berta s-au sacrificat, le-au salvat toţi banii, mai mult de un milion, şi toate lucrurile. Cu toate acestea am contribuit de la bun început cu 1/3 la toate cheltuielile, plătind tot pentru Berta şi Josef. Acum, Salie vrea să suport jumătate din cheltuieli. Am hotărât să-i întreţin pe Berta şi Josef din propriile mijloace şi locuim împreună, dar trăim separat. Ca urmare, Salie a vrut să mă dea afară din locuinţă, ba a spus chiar: ia-ţi mama şi pleacă. Berta şi Josef să vândă bijuteriile şi hainele şi să trăiască din asta, ea nu mai vrea să-i întreţină. La care i-am spus că vreau să rămân în camera în care locuim acum, fiindcă biata mamă bolnavă nu mai poate face nici măcar trei paşi, cum să-şi caute altă cameră. Din păcate nu se poate găsi nici o cameră, căci aş fi dispus să o închiriez indiferent de preţ şi să plec cu mama mea bolnavă, cu Berta şi Josef. Dacă v-aş scrie de zece ori întruna timp de 48 de ore nu v-aş putea descrie nici o zecime din toate porcăriile şi înjosirile pe care le înghiţim. Melitta şi Markus ţin cu ea. Şi cu Bubi a avut scandal, dar nu din cauza noastră. El i-a spus răspicat că nu poate şi nu vrea să locuiască sau să trăiască împreună cu ea. Vă scriu scrisoarea în numele tuturor şi este dorinţa noastră arzătoare să nu vă pese de nenorocita asta, fiindcă nu merită. Şi nu-i permiteţi să vă bălăcărească atât de des. Gata cu toate astea!
Când sunt gata bocancii şi aveţi vreo ocazie să ni-i trimiteţi, vă rog s-o faceţi, pentru că aici valorează 10 bancnote perechea. Îi pot vinde cu uşurinţă şi schimba două perechi pe alimente. Brutăria e gata, au contribuit la ea un asociat cu 40%, unul cu 20%, Markus cu 30%, eu cu 10%. Cred însă că vor să mă îndepărteze, lucru de care sunt capabili Markus şi Salie. Nu-mi pasă, nu e mare sfârâială, pentru că pe bani nu poţi lua făină şi chiar dacă ai putea, 1 kg costă 3-400 lei.
Bacşişul a ajuns până acum la circa 100 de bancnote, se aude că s-ar da făină prin prefectură, dar merge greu. Dacă s-ar reuşi, ar fi foarte bine, ca prefectura să prescrie din nou preţuri maxime pentru pâine. Poate aţi auzit că acum rubla se socoteşte faţă de marcă, anume 20 ruble marca. Această Ordonanţă a apărut acum 5 zile şi de atunci nu se mai poate obţine nimic pe bani. Noi plătim pe o pâine de 1-1½ kg 500 lei, pe 1 kg. de făină de porumb, dacă se găseşte, 200-300 lei. Zilnic mor aici 20-30 oameni de foame. Fiindcă Bubi astăzi nu e aici, s-a dus Josef la ei ca să dosească ceva alimente.
15.XII.
Albert mi-a spus că pleacă azi şi mă grăbesc să termin scrisoarea aceasta.
Dragă Gerda! Azi e ziua ta. Te-am felicitat ieri telegrafic prin poştă şi sper ca ai primit telegrama la timp. Îţi urez şi pe această cale toate cele bune, sănătate şi mult noroc!
Ar fi frumos, dacă ne-ai face o surpriză venind aici. Să-ţi povestească Dr. Twers cum se desfăşoară călătoria şi controlul vamal. Albert speră de fapt să revină cât se poate de repede. Dacă nu poţi să vii, trimite-ne din nou un pachet. Cel mai bine, să-l puneţi separat într-o valijoară, deoarece pe aici au mai existat dificultăţi cu autorităţile vamale. Cel mai urgent avem nevoie de: unt, brânză, salam de iarnă, săpun de rufe (şi din cel obişnuit), câteva pânze de ferăstrău de tăiat lemnul, pile triunghiulare de 4 şi 6 ţoli, cuie scurte de oţel, ţinte sau pioneze, sare de comestibilă 2-3 kg, magnesia usta calcium carbonicum, potasă, arpacaş mărunt şi mare, griş, marmeladă, sare acidă, ceai, untură, zahăr (aici nu se găseşte absolut deloc), slănină, farfel, un termofor, măsline, conserve, piper, condimente, Sali Kali, un fier de călcat pentru a păstra igiena, să nu ne umplem de păduchi. Alcool de 95%, pentru mama un sirop de tuse, tablete de codeină, cardiazol, coramin, piramidon, aspirină Bayer, cremă de ghete maro, neagră şi roşie şi ce mai consideraţi că ne-ar trebui.
Nu trimiteţi însă decât ce şi cât puteţi şi numai printr-un curier de încredere. Nu vă supăraţi dacă va cer poate prea mult. Să vă descriu viaţa noastră e curată nebunie, slavă Domnului că mai trăim. Draga noastră mamă a ajuns o umbră, eu sufăr îngrozitor din cauza ulcerului meu. Din păcate, să ţii aici un regim este exclus. Dorinţa mea cea mai arzătoare este să mai ajung o dată acasă şi s-o aduc şi pe iubita noastră mamă acasă, căci şi moartea este aici îngrozitor de urâtă. Se sapă gropi comune şi eşti înmormântat aşa cum ai murit, adică în aceleaşi haine, fără să fii spălat. Şi acum, dragii mei, închei, îmbrăţişându-vă călduros în gând, vă sărut de o mie de ori, şi pe dragii de copii, al vostru Bercu.