Stimate d-le Topolnitzky,
Mă folosesc acum de o ocazie sigură pentru a Vă transmite o rugăminte; ştiţi cum am plecat, ştiţi şi cum ne-am şi m-am purtat faţă de Dumneavoastră (chiar în ulima clipă v-am dat în mână o sută de bancnote) şi acum, când suntem în necaz şi avem nevoie de ajutor, nu cred că ne lăsaţi baltă. Cărţile mele poştale au rămas fără răspuns! De ce? Vă rog foarte mult, trimiteţi-mi bani, o sumă mai mare, prin Albert sau poate altcineva (puteţi să veniţi şi Dumneavoastră), şi dacă este posibil, alimente, pentru că murim literalmente de foame. Trebuie să închei repede, ca să plece biletul, aşa că înduraţi-Vă şi faceţi un efort pentru noi! – Din toată inima al Dumneavoastră [Semnătură]
PS: Salută-l te din partea părinţilor mei
